— Salut, băi. Voiam doar să-ți spun că am cei 50 de lei pentru Mihai. Și că diseară dau eu berea.
Prima oprire a fost la mama lui. O văzuse pregătind sarmale, dar telefonul ei a rămas mut. Andrei a simțit o strângere de inimă când a realizat că ea încă nu știa. Apoi a zburat la birou. Colegii glumeau la cafea, iar pe scaunul lui cineva lăsase deja un teanc de dosare. Lumea nu se oprise. Testul prieteniei
Liniștea pe care o căutase Andrei nu era deloc poetică. Era rece și goală. A realizat că „moartea pentru o zi” nu era despre el, ci despre golul pe care îl lăsa în ceilalți. As vrea sa mor pentru o zi
a ridicat un pahar: „Păcat de Andrei, era băiat bun. Dar îmi datora 50 de lei, cred că pot să-mi iau adio de la ei.”
Când soarele a început să bată în geamul garsonierei sâmbătă dimineața, Andrei a tras aer în piept cu o forță care l-a durut. Inima a pornit ca un motor vechi, hârâind. S-a ridicat, și-a luat telefonul și l-a sunat pe Sorin. — Salut, băi
Sufletul lui Andrei plutea acum deasupra patului. S-a privit – părea mai împăcat decât fusese în ultimii zece ani. S-a gândit la melodia „Aș vrea să mor pentru o zi” a lui Liviu Guță sau la varianta lui Vali Vijelie , celebre în cartier, unde versurile despre testarea prietenilor sunau mereu a clișeu. Acum, el era cel care punea totul la încercare.
Ai dori să explorezi o despre cum s-a schimbat relația lui Andrei cu prietenii săi după această experiență? Prima oprire a fost la mama lui
Andrei privea tavanul crăpat al garsonierei, ascultând ritmul sacadat al orașului de afară. Gândul îi încolțise în minte ca o buruiană încăpățânată: „Aș vrea să mor pentru o zi”. Nu din disperare, ci dintr-o curiozitate obosită. Voia să vadă cine ar plânge, cine s-ar simți ușurat și, mai ales, cum arată liniștea aceea despre care vorbesc poeții.