Stefanghe :mi-am Revenit Din Moarte Рџ‚ Here
A ieșit pe coridor, unde un biet brancardier își băuse cafeaua liniștit. Când l-a văzut pe Ștefan – alb ca varul, cu cearșaful după el și strigând: „Auzi, tinere, unde se dă cafeaua aia de pomană?”, băiatul a lăsat cana și a fugit de parca îl urmărea fiscul.
Ștefan Gheorghe, sau „Ștefăniță” pentru cineva care-l știa de mic, n-a fost niciodată un om al jumătăților de măsură. Când se punea pe băut, goleai crama; când se punea pe râs, tremurau geamurile primăriei. Așa că, atunci când s-a hotărât să „plece”, a făcut-o tot cu stil.
Ai vrea să adăugăm vreun detaliu specific despre sau despre ce s-a întâmplat la praznicul care n-a mai avut loc? Stefanghe :Mi-am revenit din moarte рџ‚
— Măi, să fie, a mormăit el. Ori am ajuns în rai și e cam auster, ori nevastă-mea m-a mutat în debara.
— E cam frig, tată, și n-au lăutari. Mai bine stau aici cu voi, chiar dacă mă bate nevasta la cap! 😂 A ieșit pe coridor, unde un biet brancardier
Ștefan a intrat în sufragerie, s-a așezat la capul mesei și a zis simplu:— Mi-am revenit din moarte, mă! Ce-i cu fețele astea? Mi-e o foame de lup, că pe lumea cealaltă nu se servește nimic, e doar recepție.
Totul a început la nunta nepoatei sale, unde Ștefan a confundat entuziasmul cu capacitatea pulmonară. După a treia sârbă legată și a cincea carafă de vin „de ăla bun”, inima lui Ștefan a zis: „Gata, băieți, eu am ieșit la pensie” . S-a prăbușit fix în mijlocul ringului, cu un zâmbet pe buze și o chiftea încă în mână. Când se punea pe băut, goleai crama; când
S-a ridicat buimac, înfășurat în cearșaf ca un împărat roman la final de carieră. S-a uitat în jur: dulapuri de metal, gresie rece, liniște de mormânt (literalmente).